In my recent work, which spans a range of media – from sculpture, installation, collage, and drawing to performance, photography, and projects with text – I have been interested in the question of presence and in the possibilities and problematics of occupying space. Often involving gestures of rearranging and reconfiguring both the space itself and the spatial and social relations at play in it, the work tends to probe the precarious and often contentious relationship between bodies, objects, materials, the built environment, and landscape.

My investigation into the constraints and possibilities of physical and representational frames is enacted at different scales and in different forms: from images and 2-and-3-dimensional wall-based objects to larger scale projects in the form of room-based installations. At the center of these installations are diverse-but-related sculptural arrangements made of found and commonplace materials – the detritus of urban and industrial life, as well as leftovers and remnants of my own previous projects. These installations tend to enact discrete interventions upon elements of the built environment by attempting to mirror, echo, or repeat particular features of the space they occupy, using decidedly inadequate, cheap materials such as cardboard, paper, sponge, scrap wood, string, and tape.

Using simple gestures such as cutting and folding, dismantling and repairing, stacking, leaning, and layering, the work frequently focuses on re-drawing borders and frames, bringing to the fore the dynamic relation between the center of a space, object, or an image on the one side, and its edges or peripheral areas on the other. Turning the viewer’s attention to the possibilities of peripheral action and to the edges of referential codes, my projects often propose not only a reconfiguration of particular images and objects within a field of activity, but a reconfiguration of the very frames and contexts within which these images and objects might be read.

Many of my projects are organized around a set of self-imposed restrictions, a rule-based framework of sorts within which an activity takes place. The work is often articulated as a series of attempts to circumvent or deal with restrictions at hand, to find solutions inside this provisional framework. The seemingly endless and unresolved nature of the multiple options proposed for each problem reveals these propositions as a series of examples, a taxonomy of possibilities, a catalogue of the multiple ways to do the same thing. Often manifested as ‘versions’, the body, objects, and materials in my work tend to be treated as vulnerable propositions, caught in the dynamic processes of their own multiplication and fragmentation.

Download Vlatka Horvat’s CV

În lucrările mele recente - realizate într-o varietate de medii, de la sculptură, instalație, colaj și desen, la performance, fotografie și proiecte cu text - m-au interesat chestiunea prezenței și posibilitățile și problematicile ocupării spațiului. Presupunând adesea gesturi de rearanjare și reconfigurare, atât a spațiului însuși, cât și a relațiilor spațiale și sociale, lucrările tind să examineze raporturile precare și deseori conflctuale dintre corpuri, obiecte, materiale, spațiul construit și peisaj.

Cercetarea mea asupra limitărilor și posibilităților cadrelor fizice și reprezentaționale se desfășoară la scări diferite și în forme diferite: de la imagini și obiecte bi sau tridimensionale de perete, la proiecte mai mari, precum instalații de mărimea unei camere. În centrul celor din urmă se află aranjamente sculpturale diverse, dar înrudite, realizate din materiale găsite, comune - reziduuri ale vieții urbane și industriale, precum și resturi și rămășițe de la proiectele mele anterioare. Aceste instalații tind să implice intervenții discrete asupra elementelor spațiului construit, prin încercarea de a oglindi, reflecta sau repeta anumite caracteristici ale spațiului pe care-l ocupă și prin folosirea deliberată a unor materiale ieftine, neadecvate, precum carton, hârtie, burete, mici bucăți de lemn, sfoară și bandă adezivă.

Implicând gesturi simple, ca tăierea și împăturirea, dezasamblarea și repararea, așezarea într-un teanc, înclinarea și suprapunerea, lucrările se axează adesea pe retrasarea marginilor și granițelor, aducând la suprafață relația dinamică dintre centrul unui spațiu, obiect sau imagine, pe de o parte, și marginile sau zonele sale periferice, pe de altă parte. Prin îndreptarea atenției privitorilor către posibiltățile acțiunii periferice și către limitele codurilor referențiale, proiectele mele propun deseori nu doar o reconfigurare a unor imagini și obiecte dintr-un domeniu de activitate, ci și o reconfigurare a cadrelor și contextelor în care aceste imagini și obiecte pot fi interpretate.

Multe dintre proiectele mele sunt organizate în jurul unui set de restricții autoimpuse, al unui cadru de lucru guvernat de reguli, în interiorul căruia se desfășoară activitățile. Astfel lucrările se articulează ca o serie de încercări de a ocoli sau de a mă confrunta cu restricțiile date, de a găsi soluții respectând cadrul de lucru stabilit. Faptul că opțiunile propuse pentru fiecare problemă sunt potențial nelimitate ca număr și nerezolvate le poziționează ca o serie de exemple, o taxonomie de posibilități, un catalog de moduri multiple de a face același lucru. Manifestate adesea ca „versiuni”, corpul, obiectele și materialele din practica mea tind să fie tratate ca propuneri vulnerabile, prinse în procesele dinamice de multiplicare și fragmentare a lor.


Descarcă CV-ul Vlatka Horvat