MIRCEA STĂNESCU
"Photographically extended visuals, with a minutely selected contrast. This perspective is part of an uncensored journey of the mind on its way to the rationale for the abstract, mapping out a certain part of an inflated reality. Controversial as it is, the abstract defies the 'ubiquity of photographed images ', the selfie hysteria, that of gifs, or of seasonal instagrams.
The abstract within photography is not real, but mediated, dissolved inside the concrete. It is not as detached from the objects as it is claimed and neither is it sensitively inaudible. Nevertheless, it will not remain at the level of mere speculations, lost among shadows, in their immutable passing towards darkness.
The abstract, for the reality to which you have access, is not one to encourage, but one that will instinctively oppose you, by trying to cover up its communion and complicity with the photographic protective contrast. Pliable, evasive and deeply duplicitous, the abstract evinces its own imagistic whims to frame the greys, one after the other, until extinction.
A link which should not be underestimated is the one between the abstract and alienation, between attitude and ambiguity, in which the selected reality remains nothing but a conditioned reflex of a guileful consciousness.
Leaving 'descriptive psychology’ aside, together with the map of doubt, of the lack of confidence and the play of ambiguity, the journey towards the abstract is a matter of plasticity, of the eidetic spirits of the author, as he is testing, once again, the ' subtle negotiation' between art, fiction and reality.
Will art continue to be a consequence of discontentment with reality? And nothing more..?
The abstract, a concept with a unique allotropy, whose translation remains a mere desideration."
"O vizualitate prelungită fotografic şi cu un contrast minuţios selectat. Această perspectivă face parte dintr-o călătorie necenzurată a minţii, în drumul ei către motivaţia abstractului, ce jalonează o anumită parte a realului inflamat. Controversat, abstractul desfide ‘omniprezenţa imaginilor fotografiate’, isteria selfie-urilor, a gif-urilor sau a instagramelor sezoniere.
Abstractul în fotografie nu este unul real, ci este unul mediat, dizolvat în concret. Nu este atît de detaşat de obiecte, precum se pretinde şi nici atît de imperceptibil sensorial. Cu toate astea, nu ramîne doar la nivelul unei simple speculaţii, rătăcită printre inflexiunile umbrelor, în trecerea lor implacabilă către întuneric. Abstractul, în realitatea la care ai acces, nu e unul care să te încurajeze, ci unul care ţi se împotriveşte instinctiv, încercînd să acopere comuniunea şi complicitatea lui cu contrastul fotografic protector. Maleabil, alunecos şi profund duplicitar, abstractul îşi are propriile capricii imagistice, ce vînează griurile unul după altul, pîna la extincţie.
O legatură ce nu trebuie subestimată este cea dintre abstract şi alienare, dintre atitudine şi ambiguitate, în care realitatea selectată ramîne doar un reflex condiţionat al conştiinţei duplicitare.
Trecînd peste ‘psihologia descriptivă’, peste desenul îndoielii, al lipsei de încredere şi al jocului de-a ambiguitatea, călătoria către abstract ţine de plasticitatea şi dispoziţia eidetică a autorului, ce testează, înca o dată, ‘negocierea subtilă’ dintre artă, ficţiune şi realitate.
Să ramînă arta ‘o consecinţă a nemulţumirii faţă de realitate?’ Şi atît?
Abstractul, o noţiune cu o alotropie unică, a cărei traducere ramîne doar un deziderat."
Descarcă CV-ul Mircea Stănescu